lunedì 28 novembre 2011

Babilonia in stile salentino, di Enrico Bozzi - Conte di Luna


 B Babilonia

Ene ddire dha nazione
ca ulia ffazza na turre e nu castiedhu,
ca ci riuscia secundu la ntenzione
Domeneddiu s'ia lliare lu cappedhu

Ma siccomu però sta fissazione
ncignau scuncerta a ttutti lu cerviedhu,
spicciau ca tanta fuei la confusione
ca se pigghiara a botte de curtiedhu;

percè quidhu decia: dammi la conza,
e ni ourtànu invece la mmannara;
unu ulìa ggiusta e ll'autru ulìa cu sconza;

Finarmente le cose se scigghiara:
lu frabbecu restau quasi a pprincipiu,
comu le cose de lu Municipiu

(Enrico Bozzi / Conte di Luna 1873-1934 da Calapinu, in Ragghi, Stab. Tip. Giurdignano, 1907) 

martedì 1 novembre 2011

Nfiernu di Giuseppe De Dominicis (versione del 1900)


NFIERNU
(All'amicu G. D'Alteriu)

Cantu I
Quandu foi ca murìu lu Pietru Lau
era matina prestu de sciuedia,
e fenca a ttantu nu sse utau sputau
rriau dha lu diaulu quasi a menzadia.

Doppu ca lu purtune ibbe tuzzatu,
lu purtararu te lu nfiernu essìu
e nni dissa: “Lu capu stae ssettatu
a ntàula tocca spietti, figghiu miu.”

Idhu purtaa nna stozza te muzzune,
se enchìu la pippa e sse la mpezzecau;
subbra a nnu piezzu, a nfacce allu purtune,
straccu te lu caminu se ssettau.

Na ndore te purpette se sentìa
ca veramente a nterra te menaa!...
Idhu, pueriedhu miu, ca certu aìa
do giurni ca lu pane nu ssaggiaa,

ncignau: “Ohimmè! Lu primu male è quistu,
tte scazzeca la ndore e cu nu pruei!
Ulia cu ssacciu cce nni fici a Cristu,
quali su' state le peccate mei!”

La pippa s'ha spicciata e sse stutau,
idhu astemaa lu giurnu ca nascìu,
quandu lu diaulu disse: “Pietru Lau,
trasi ca è pprontu lu patrunu miu.”

Ntru nna càmmera nìura foi purtatu
ddunca nc'era surtantu na scrianìa;
a dhai lu capidiaulu stìa settatu
cu nnu librone a mmanu sta lleggia:

de pàuta se cacciu la tabacchera,
te tabaccu pigghiau na pezzecata
e poi te lu ba uarda cu nna cera
ca nu bera pe nienti mpassiunata.

E disse: “Avanti, a nnui, lu nume tou?”
“Lu nume? Pietru Lau è lu nume miu...”
“Pietru Lau... Pietru Lau... cquai nu lu trou...
cce me nde su' scerratu cu llu scriu?”

E cacciati li nchiali nfumecati
cu la giacchetta se li ppulizzau;
doppu ca all'ecchi soi l'ibbe giustati,
“Etimu megghiu, disse; Pietru Lau...

Pietru Lau... Pietru Lau... écculu a ddu ete.
E stia pulitu se me nd'ia scerratu!
Dunque subbra a te tie surtantu nc'ete
nnu tùmenu te ranu ca ha' rrubatu.”

E quandu sciu la cuda dde nturtigghia
(cussì le cundanne a dhai su l'usi)
ae cu sse la ba bota... mouh! E tte pigghia
lu poru Pietru Lau intru lli musi.

“L'amina! -disse e sse menau la manu
e sangu russu ccumenzau a sputare.-
Nu s'isse truatu tùmenu te ranu
cu me rendùca a ste tescrazie mare!”

quantu pare lu diaulu ca fescau
e binnera te botta do surdati
e se misera a mmienzu Pietru Lau
ca disse: “Chianu, tocca cu ffermati.

Ieu prima ppartu a ddu su' ccundannatu,
ogghiu cu dicu ammenu ddo palore:
nnu tùmenu te ranu aggiu rubatu
è veru, nu la necu, ssissignore...

Ma ammenu ammenu s'ia cunsiderare
per quale fine foi ca lu rrubai...
Nui stìamu a ccasa mia senza mangiare,
dha lli ricchi l'elemosena nu truai,

cc'ìa ffare? Me l'ìa bìtere murire
li cinque gili, la mugghere mia?
Cc'ìa ffare? A nnanti me li etìa chiangire...
cc'ìa ffare? Dimme tie!... pigghiai la ìa

e scii rrubbai. Lu ranu me accappau
cu ffazzu pane! Oh, mai ll'aggia nisciunu
la sorte ca ibbe nterra Pietru Lau!...
ma lu saziu nu cride lu desciunu,

se no nu mm'ìanu butu a cundannare:
è per necessità ca aggiu rrubatu!”
“Cittu, disse lu diaulu, nu pparlare,
catie li nfiernu te l'ha' mmeretatu.

Nu 'ì ulutu cu ba rrubbi? Scemu miu!
Issi sciutu a ddu nc'eranu miglioni,
ca poi li prèti t'ìanu priàtu Diu
cu mmisse, cu rrusari, cu orazioni

e 'ì sciutu a mparaisu” “E ci sapìa!
Disse cu nna usce piatosa piatosa
lu Pietru Lau. Ma è giustu ssignuria
cu mm'aggi ccundannare pe sta cosa?”

Però lu diaulu nd'ibbe a cumpassione
a stu descorsu maru ca ni fice:
se lu diaulu lu pingenu birbone,
cussì bruttu nu be' quantu se dice.

E decia sulu sulu: “Nnu cristianu,
ca nu mme pare te natura trista,
ca pe necessità rruba lu ranu,
se ba cundanna? Ma cce legge è quista.”

E disse a Pietru Lau: “Ieu tegnu core,
su cchiù piatusu te lu Patreternu:
ogghiu cu trasi comu servitore
ffaci quarche sserviziu intru llu nfiernu.”.

E nnu servitoriedhu se chiamau
e nni disse: “Ba' ffallu rreggettare.”
Idhu te la purtrona se ntesau
ccumenzandu pensusu a passiggiare.


Cantu II

Allu crai ca ccettau pe sservitore
nu ddumandau lu diaulu: “Cce arte ha fattu?”
“Ieu, disse Pietru Lau, l'arte te fore,
ma pe scacche sserviziu nci me adattu.

N'annu tinni mugghèrema malata:
ci la rescìa la casa? Pietru Lau.
Ieu pensaa cu mme cocu la pignata,
cu me fazzu lu pane e ccu me llau.

Lu diaulu disse: “Simu ncumetati,
nu sciardinieri appuntu me servia;
ma, dimme, autri sciardini nd'ha purtati?”
“Puhh! Ni respuse, ca ete l'arte mia!”

“Dunque va bene, quandu uei cu bai
cu llu a biti, se uei ncigni a zzappare,
èccute figghiu miu, eccu le chiai,
pensa surtantu ca t'ha mmurtalare.”

Quandu cinque sé misi ìanu passati,
l'arte te Pietru Lau nci cumparìa:
ìa tutti li stradoni pulizzati,
tanti d'arveri nei chiantati nc'ia.

Lu diaulu, intantu aìa na figghia rriata,
simpatica te facce, murettina,
ca all'uertu se facìa na passiggiata
quandu la sira e quabdu la matina.

Lu sciardenieri appena ca la etìa
la Farfarina (cussì sse chiamaa)
nu mazzettu te fiuri ni facia
ni essìa a nnanti e nni lu rrecalaa.

Idha se lu zzeccaa tutta presciata
decendu -grazie!- e ccumenzaa a ndurare
e de Lu Pietru Lau quasi ogne fiata
se facìa allu passeggiu ccumpagnare.

Sai ca te carne simu... e osce e crai
uniti Pietru Lau, la Farfarina...
bedhi, cussine ncignanu sti uai!
Lu fuecu cu la pagghia cce cumbina?

Ma quante fiate intantu ha ccapetatu
te doi ca se su' amati ccu ttenzione
e idhu intantu nu ss'ha sperlanciatu
cu dica : -Te amu- ca temìa lu nome?”

Fazziamu, idha era ricca, ni putìa
dicere dhu puerieddhu: Te ogghiu bene?
Cussine Pietru Lau, se lu sentìa
l'amore a mpiettu, le sentia le pene,

ma nu 'ia curaggiu! Comu? Cu sse saccia
ca ulìa sse minta cu lla Farfarina?...
Ma Farfarina intantu, ca era paccia
pe Pietru Lau, cce fface nna matina?

Descurrendu cussine, lu purtau
intru, a nu pizzu, a rretu a ccerte chianta
e comu rriara, a ncueddhu se menau,
la bocca gli bacio tutta tremante.

Passatu buenu tiempu Farfarina
nu giurnu, standu a ntàula nu mmangiau;
tenìa te sputaredhe la ucca china...
cu la portamu a ccurtu, se curcau...

Lu diaulu intantu, quidha sula aìa,
fecuràtiu cce bene n'ia bulire!
Comu te la zzeccau la malatia,
ci ncignara li pùleci a benire.

Tutti li megghiu mièdici chiamau
ca stianu 'ntru llu nfiernu cundannati
e disse: “Cce buliti ieu bu dau,
basta sulu ca fìgghiama sanati.”

Fradditantu ogne miedecu ca scìa
nu ccumenzaa le mùscure a rrunchiare,
e nni decìanu: “A quai è nna malatia
ca nu rremediu nc'è: lu mmaretare.”

Lu diaulu a ffrunte se menau le manu
decendu: “Fuecu miu, cce aggiu ccappatu!”
(e do àutre cornicedhe ni spuntànu)
“Bella, respuse, m'hanu ncurunatu!”

E poi disse alli miedeci: “Uardati,
sta cosa ca rumagna tra de nui:
se, largu sia! A nisciunu la cuntati,
è megghiu bu perditi, uai pe bui!

E tie, tie -se utau alla Farfarina-
se nu mme dici ci è stu nnamuratu
fazzu mueri ttaccata alla catina,
brutta, fetente! nu m'ha spergugnatu?”

E quidha respundia: “Cce nc'imu ffare?
Lu sacciu, caru tata, c'aggiu tertu;
ma mo comu se pote rremediare?
Lu fattu è fattu e l'arciprete è muertu!”


Cantu III

Ohimmé, quantu se nganna ci se crite,
ca nu se ppura mai se faci male!
Porta le ricchie e sente ogne parite
porta la ucca e pparla ogne scrasciale.

Lu capidiaulu stia ncazzatu forte
percè tutta la cosa ulia cu ppura;
cce fface? Te li diauli la gran corte
te ba rreunisce a ntérmene te nn'ura

e nni disse: “Ieu tutti bu aggiu uniti
ca nnu cunsigliu uesciu m'iti dare,
e bui ca figghie fimmene teniti,
crisciu ca iabbu nu bu nd'iti ffare.

La razza mia me l'hannu spergugnata
e nnu sacciu ci diaulu s'ha bitriatu;
a mposta ieu la corte aggiu chiamata...”
Quandu unu se ba ntisa: “Sa' ci ha statu,

Signore? -respundìu- Lu Pietru Lau:
l'aggiu istu ieu cu st'uecchi nna matina;
e quanta cira subra me sculau!
Ca ncora la esta nde la portu china.”

La Farfarina intantu quandu ntise
ca pe idha la gran corte unita stia,
se ausau te lu liettu e se sciu mmise
de retu a nna fenescia a ddu sentia.

E comu ite ca tuttu s'ia saputu,
curre te botta a dha llu nnamuratu
e ni dice: “uscimu, si' perdutu!
Ca sirma tutte cose a sciù ppuratu!”

mmeh! Disse Pietru Lau, mo su' lli uai;
ca macàri ca fuu, su' sempre cuettu!
Tandu li musi me nde li lleccai,
ma moi tocca me sucu stu sunettu.”

Comu do strei pe mmanu se zzeccara,
e quandu allu parite aìanu rriati,
ca percè te la porta nu tturnara
cu nu bèssanu isti e spubbecati,

cu zzùmpanu tuccaa e la Farfarina
li estiri a mienzu a ll'anche nturtigghiau,
se ba rràmpeca subra, se ba mmina,
ma quandu sciu cu zzumpa Pietru Lau,

ba sbùrranu le petre, e allu cadire,
pueriedhu miu! Se spenulau lu pete!
Comu piccinnu ccumenzau a chiangire
decendu: “Fuecu miu! Ca mo cce bete

sulamente stu diaulu te dulore?
Ete ca ci se fita cu ccamina!”
Quandu idha tutta fuecu pe ll'amore
senza mminta sparagnu alla rruina,

la capu mmienzu all'anche ni ba ficca
“fazza Diu, fazza Diu!” ni scia decendu,
cussine a scancapìrete lu zzicca
e èesciu te nna diaula scia currendu!

'Ia ncignatu a scurire quandu rriara,
te lu nfiernu ca stìanu, all'autra manu
e tutti stracchi e muerti ddefrescara
intru a nu pagghiaricedhu te nu ellanu.

La notte Farfarina se cangiau
le rrobbe e comu màsculu se estìu
càusi e giacchetta te lu Pietru Lau,
nfacce cu llu craune se tengiu;

e idhu puru se nfelau lu estire,
nu fazzulettu a ncapu se giustau,
mise ccerta erva a mpiettu, e canuscire
nisciunu lu patìa pe Pietru Lau.

Quandu lu celu cummenzau arbisciare,
Farfarina nu picca essìu a dha ffore
decendu: “Statte, tie t'ha' rreggettare
cu biti se te passa la dulore.”

Lu sule s'aìa subra buenu ausatu,
quandu, o pe passiggiata o percè ssia,
ba bite Pietru Lau nu stursellatu
ca rittu intru lu trudhu sta benia.

A Pietru Lau ncignau batta lu core;
ma però quidhu diaulu quandu rriau,
cu ttantu garbu, cu nu certu amore,
“Cara!” ni disse e a ncoste se ssettau.

Nui màsculi tenimu nnu tefettu
pe lle fimmene intantu: èssenu brutte,
pòrtanu la esta cu nu buenu piettu?
E tantu basta cu le ulimu tutte.

Dhu diaulu intantu dice ca 'ìa cattiatu
e de fimmene nd'ìa necessità,
e a ffare ccumenzau lu nnamuratu
nfacce alla Pietru Lau e la cementà.

Pietru Lau ca le fimmene sapìa
comu a ste cose cquai se cumpurtànu,
nforma cu fazza nu carizzu scia,
lestu, te botta e nni menaa la manu.

L'amore te lu diaulu cchiui scarfau:
asa, cementa e pìzzeca... ca era omu
doppu nu picca te lu sprubbecau
e ieu lu sacciu ma nu dicu comu.


Cantu IV

Comu rria Farfarina e nni ba dice
la storia ca ìa ccappata, u fecurati
cce ssorte de culure ca ni fice...
“Ohimmena!, disse, simu sprubbecati!

Mo cc'imu ccuncertare? Cce ffacimu?
Nu ttoccarìa cu scià cercamu pace?
Se lu stizzamu cchiui cu ni scundimu,
quandu ni ba scuprisce, cce ni face?

Me minu a mpiedi e dicu: -Cce m'ha' fare?
remediu nu nde pueti cchiui mentire!
ccitime puru, ma t'ha' rrecurdare
ca te su' figghia e ca me sinti sire-”

La pensata era bona: è nnaturale
ca se nu lli ccappara a primi punti...
Poi nu sse sape ca de quistu male
serai ca su lli papa e nde su' bunti...

Nui nu simu cussì? Se ne mmarita
na bedha cu lla tersa nticipata,
allu prencipiu se mmenezza e rita,
se curre riscu de nna curtedhata;

ma rrefrettendu doppu se capisce
ca se cerca lu megghiu sse rremedia;
lu sire, lu canatu se mmanisce
se nzùranu e sse spiccia la cummedia.

Turnara a dha llu siaulu. Ni retau,
ni nde disse de tutti li culuri;
ma all'urtimu ni disse a Pietru Lau:
“Quantu tiempu te se serve cu te nzuri?”

Cuccine Pietru Lau dentau patrunu,
amecizia pigghiau cu 'ogne demoniu;
nu nn'ìa nienti cce dìcere nisciunu
percè ppuntatu s'ìa lu matremoniu.

Camenaa ntru llu nfiernu comu sia
ca era gente de dhai, simile comu
s'isse statu nnu diaulu, ma tenia
intru lu cuerpu sou l'iscuire d'omu.

* * *

Lu luecu a ddunca stanu li dannati
è llargu mille migghe e forsi cchiui,
e cu nd'iti nn'idea, bu fecurati
comu nna villa de cqua mmera a nnui:

nci su' rudhe de fiuri e nci su' strate,
e mentre pe lle strate se camina,
a mienzu invece nci su' incatastate
l'anime comu sarde intru lla tina.

Ah, me rrecordu comu sia ca è ieri,
quandu nfacce alla nanna nturnisciati
ulia cu ni rrepinga allu pensieri
le pene ca suffrìanu li dannati

e nni decia: -Piccinni mei, obbediti
la mamma oscia ca se no allu nfiernu,
quand'ete ca rria l'ura ca muriti,
bu scia' brusciati 'ntru nnu fuecu eternu.-

Ah, ci ni torna quidha fede ntica
quandu credìamu tuttu cenca bera,
e cedhi se curcaa senza sse dica
de la sira la sòleta preghiera!

Se mai ntru lle paure cchiù nnucenti
la mente oscia piccinna fecuraa
lu nfiernu, bu securu ca nu è nienti
a nfacce cquidhu ca ete a verità.

Ieu nu bu scriu le làcrame e li riti,
li turmienti ca ogne anima patisce,
ieu su' fattu cussine e compiatiti
ca cu scriu cose brutte a mmie me ncrisce!

Nc'era una ca cuntaa: “I' ca ieu nna fiata,
senza cu fazzu mai nudh'autru male
ca pe curiosità rretu m'ìa utata
lu Patreternu me cangiau de sale.

E mme sta ssienti comu scattarìsciu
cu rrestu a tutte quante pe llezione
le fimmene de celu ulia cu bisciu,
se su' curiosetuse o puru none.”

E de sta fimmena nu llargu mutu
n'òmmene ni decìa: “Su Cam, e sai
percè iddi sirma ubriacu a stozze e nutu
e ieu nnu picca a rridere spurrai...

(dimme na cosa, me putia tenire?)
me maledisse e binni cquai allu nfiernu
Mbriacu a dhu modu! Sine ca era sire,
ma doppu ca isse statu Patreternu!...”

E poi ci cchiui ci menu tutti quanti
stìanu all'arrustu pe cose te nienti:
nc'eranu, è veru, quidhi cchiù birbanti,
ma nc'eranu li bueni. Mo cu sienti:

unu era riccu e bera superbiusu
n'àutru tenia turnisi e bera avaru,
unu percè pueta era ncresciusu,
n'autru percè de zzite nd'ia nu paru,

unu ca a nvita soa desederau
la mugghere de nn'autru... E manu manu
tanti e tanti l'istessu: Pietru Lau
sciu a riscu pe nnu tùmenu te ranu.

* * *

“Eccu -cunsederata- cce bè la legge!
Pe nna cosa te nienti t'ha' rrustire!
Fecurate lu core se me regge
cu bbìsciu a cquai tant'ànime patire.”

L'idea de dhu mumentu rrefurmau
ca quidha legge a nterra s'ìa mmenare
A dhu mumentu diee: -Pietru Lau,
lu mundu capisutta ha' sci' butare!-

Comu palla de nie denta cchiù rrossa
quantu cchiù mutu se bba coculiscia,
l'idea soa peccussì de chiui se ngrossa
quantu chiù pene noe tocca cu biscia.

E a tutti ni decia: “Ieu me nde prèsciu!
L'aggiu a piacere ca bu llamentati!
De quidhu ca bu fàcenu, cchiù pesciu,
cchiù pesciu de cussì bu mmeretati!

Se siti tutti de nnu sentimentu,
quale forsa bu pote superare?
Lu nzartu ressu te nnu bastimentu
ca nde tira le pentume te mare,

ete fattu te fili, ca se pigghi
cu ffaci peccussine l'ha spezzati;
mille, do mila fili se li mbrigghi
faci lu nzartu. Bu capacetati?”

Iti istu mai ntru Miessi quarche ffiata
quandu spicciata s'hae la metetura,
comu tutta la terra stae brusciata
e restucciu seccatu è ogne chesura?

Se pigghia cu ba chioa, iti allu megghiu
doppu giurni lapazzi e sciugghiarine;
èssenu l'ausapieti, lu rafuegghiu,
nànuli, lattalore e paparine.

Cussine ste parole descetara
na semente intru ll'arma ddurmesciuta.
Libertà, libertà, quantu si' ccara
lu sape ci pe ttie l'anni rifiuta!


Cantu V

Mo pigghia e mminti a ncapu a nnu dannatu
nn'idea de quiste e bidi cce cumbina!
Pigghia e ba dine a nn'omu desperatu:
“Minate ntru nnu puzzu.” Nci se mina

Quandu iti ca ete persa la partita,
rischi sette denari o ccenca ssia;
a ncapu toa l'idea stae stabilita
tuttu a Tunisi o tutti a Barbaria!

Tandu se sta nzuraa nu carusiedhu
figghiu de nnu canatu de la soru
de Berzebù, ngraziatu, fumusiedhu,
de famiglia putente e Nasidoru;

la zzita, nienti menu ca era figghia
de Setteranfe, na famiglia bona
ca a mprima se decia ca se sta pigghia
lu figghiu cchiù piccinnu de Mammona.

Matremoniu de lussu, e allu banchettu
tutti quanti li diauli se nvitara,
e ssaggia quistu cquai, sciampagna schettu,
e bii facendu brindisi, sciacquara.

Sciacquara ca sciacquara! Nienti menu
s'aìanu sciuti cuetti a nna manera
ca cu sse nd'ascia a ccasa nu ffoi buenu
nisciunu e a ntàula stessu ddurmescera.

Lu Pietru Lau era finu; suspettau
de nnu banchettu cce pputia rescire
e ppe dha notte stessa cuncertau
ca tutti de lu nfiernu ìanu bessire.

E dha notte scappara. Comu? Comu?
Bedhi, la libertà nde face tante!
Nnu piccinnu cussine ddenta nn'omu,
ogne creaturu tantu nu gigante;

Nu nc'è ppariti, nienti! Na muragghia
se zzumpa megghiu de nnu rapetale;
nn'omu stuccatu a ntuttu cu nu mbagghia,
ene la libertà e nni minte l'ale;

nu scemu ddenta n'omu giudeziusu,
ogni pporta de fierru è de cartune,
la catina è nnu filu, nnu pertusu
se face rande comu nnu purtune.

Scappara, quistu è ttuttu, se nde scera;
cu sse saccia lu modu è ttiempu persu!
Bedhi, ete la medesma maniera
comu me nd'essu ieu ffazzu nu iersu.